Dar ce este, de fapt, glutationul? A putut avea vreo legătură cu moartea sa? Care sunt proprietățile sale?
José Viña, profesor de fiziologie la Universitatea din Valencia și doctor în aceeași universitate, a realizat chiar teza sa de doctorat despre metabolismul glutationului – molecula sa „favorită”. Viña subliniază „capacitatea antioxidantă naturală” a acesteia, motiv pentru care este des inclusă în tratamentele pentru încetinirea îmbătrânirii, deși – așa cum avertizează specialistul – „nu există dovezi că cei care trăiesc mai mult au mai mult glutation”. „Toți oamenii avem niveluri similare de glutation în corp, pentru că există mecanisme de reglare”, explică el. „Ceea ce este adevărat este că glutationul scade odată cu vârsta. Scade apărarea antioxidantă, dar niciodată la niveluri letale”, scrie Vanguardia.
